Serialul „Suleyman Magnificul – Sub domnia iubirii” (titlu original: Muhtesem Yuzyil) este cea mai ambitioasa productie de televiziune din Turcia realizata pana in prezent, care a inregistrat inca din prma zi de la lansare un succes fenomenal in cele peste 40 de tari in care se difuzeaza pana in prezent. Turcia, Franta, Serbia, Bulgaria, Rusia, Slovacia, Libia, tarile din Orientul Mijlociu, sunt doar cateva dintre tarile in care ratingurile inregistrate de serialul „Suleyman Magnificul – Sub domnia iubirii” au fost coplesitoare, iar succesul serialului s-a reflectat nu numai in succesul statiei care l-au difuzat, dar si in moda sau cultura culinara a acelei tari.

Serialul este o calatorie in orientul secolului al XVI-lea, cand la conducerea Imperiului Otoman vine sultanul Suleyman Magnificul, cel care prin puterea armatelor sale va ameninta crestinatatea si face din Imperiul Otoman o superputere a lumii. Povestile din haremul sultanului Suleyman Magnificul, intrigile politice ale vremii, elemente de cultura si de civilizatie ale perioadei otomane alcatuiesc un tablou viu si foarte bine articulat din punct de vedere scenaristic si regizoral. Istoriile personale, precum cea a sclavei care va deveni sotia lui Suleyman, sau cea a lui Ibrahim, marele vizir al sultanului, sunt proiectate in contextul luptelor pentru putere de la Curte si a celor pentru suprematia geopolitica.

Productia a starnit controverse si proteste puternice in Turcia, pentru ca sultanul Suleyman este prezentat din ipostaza de om cu vicii si pasiuni si nu ca un erou al istoriei. Criticii au invocat si o prea mare libertate a scenaristilor in interpretarea evenimentelor istorice si a vietii sultanului. Decoruri si costume spectaculoase, muzica (cu rol extrem de important in economia serialului), personaje memorabile si fragmentele de istorie, toate acestea alcatuiesc o productie-fenomen care a cucerit atat publicul amator de secrete de alcov, cat si pe cel impatimit al dramelor istorice.

Cine este Suleyman Magnificul (cunoscut în istoria românească drept Soliman Magnificul)

Soliman Magnificul, cel mai glorios dintre sultanii otomani, a facut Europa sa tremure de frica timp de o jumatate de secol. In cativa ani el si-a condus armata – prima din lume – pana la portile Vienei, a devenit stapanul Mediteranei si s-a instalat la Bagdad. Umbra lui Allah pe Pamant, dar si politician abil si despot atotputernic, Soliman, care a intrat in istoria Turciei sub numele de Legiuitorul, a intins limitele imperiului mai mult decat orice alt sultan.

Traiectoria unui mare strateg

Soliman se naste la data de 6 noiembrie 1494 in Trabzon, de-a lungul coastei Marii Negre. Pe cand avea 7 ani este trimis sa studieze istorie, literatura, teologie, stiinta si tactici militare in scolile din Palatul Topkapi din Constantinopol. La varsta de 17 ani este numit in fuctia de primar al orasului Kaffa (Theodosia), apoi al orasului Sarukhan (Manisa). In anul 1520, dupa moartea tatalui sau Selim I, Soliman este numit sultan. Avand inca din copilarie o admiratie pentru Alexandru Cel Mare, Soliman este influentat de ideea de a construi un imperiu in lume care s-ar intinde de la est pana la vest. In ciuda numeroaselor cuceriri reusite de tatal sau, Soliman doreste sa cucereasca Belgradul din Regatul Ungariei, ceea ce strabunicul lui, Mahomed al II-lea, nu reusise. Impreuna, maghiari, sarbi, bulgari si bizantini faceau tot posibilul sa impiedice exapansiunea Imperiului Otoman in Europa. In anul 1521 Soliman incercuieste Belgradul si il cucereaste in luna august. Vestea ca una din principalele cetati ale crestinismului a fost cucerita socheaza intreaga Europa, dar Soliman nu avea sa se opreasca aici.

Urmatoarea tinta este Insula Rhodos din Mediterana de Est, baza a Cavalerilor Ospitalieri, ale caror activitati de pirati din zona Asiei Mici si Levant sunt o problema pentru otomani. In vara anului 1522 Soliman conduce o armata formata din 100.000 de soldati si o flota marina ce cuprindea 400 de vase si se indreapta catre Insula Rhodos. Dupa 5 luni de asediu, cucereste insula si permite Cavaleriei din Rhodos sa paraseasca teritoriul. Imperiul Otoman si Ungaria erau tot mai tensionate, asa ca Soliman isi reia campania de cucerire a Europei de Est. In anul 1526 il invinge pe Ludovic al II-lea al Ungariei si Boemiei in Batalia de la Mohacs, unde regele a fost ucis. Astfel rezistenta maghiara s-a prabusit, iar Imperiul Otoman a devenit cea mai mare putere din Europa de Est.

In anii ce au urmat sub conducerea lui Carol Quintul si a fratelui sau Ferdinand, arhiducele de Austria, Habsburgii au reocupat Ungaria si Buda. In 1529 Soliman impreuna cu oastea sa porneste prin valea Dunarii si recucereste orasul Buda si apoi asediaza Viena. Cu o garnizoana formata din 16.000 de oameni, austriecii administreaza prima infrangere lmperiului Otoman. Trei ani mai tarziu Soliman incearca din nou sa cucereasca Viena, dar datorita conditiilor meteorologice nefavorabile da gres si de aceasta data.

In anul 1541, Habsburgii incearca sa asedieze orasul Buda, dar eforturile lor sunt respinse de Imperiul Otoman, iar Ferdinad si fratele sau, Carol al V-lea sunt obligati sa incheie un tratat umilitor pe o durata de 5 ani cu Soliman. In urma acestor decizii, Ferdinand renunta la conducerea Regatului Ungariei si este obligat sa plateasca tribute sultanului pentru tinuturile maghiare aflate sub controlul lui. Soliman avea frontierele stabilizate in Europa si isi intreapta atentia catre Asia si Persia, pe care le hartuieste ani la rand reusind in cele din urma sa cucereasca Bagdadul si sa fie comfirmat ca lider al lumii islamice si succesor al califilor Abbasizi. Urmeaza Oceanul Indian, unde Soliman poarta mai multe campanii de cucerire impotriva portughezilor care controlau Coasta de Vest. Reuseste sa puna stapanire pe Pakistan si India si sa restabileasca toate caile comerciale din acea zona. Marea Mediterana si Africa de Nord erau deasemenea controlate de Soliman cu ajutorul pactului facut cu Francisc I al Frantei. In ultimii ani de viata marele sultan era tot mai afectat de intamplarile si deciziile luate in anii trecuti ai domniei sale, aceste lucruri afectandu-i judecata si starea de sanatate. Urmeaza o perioada de declin in 1565 cand flota otomana se intoarce infranta din fata Maltei Cavalerilor Ioaniti, din mainile carora cucerise cu 43 de ani in urma insula Rhodos.

Soliman moare la data de 5 septembrie 1566 la varsta de 71 de ani, in plina campanie de cucerire a cetatii Szigetvar si a Vienei. Vestea ca marele sultan a murit a fost data de catre comandantul armatei doar dupa ce armata otomana a reusit sa cucereasca cetatea, pentru a nu demoraliza oamenii. Succesor la tron a fost fiul sau Selim al II-lea, care nu a reusit sa pastreze ceea ce tatal sau, marele Soliman Magnificul, reusise sa intemeize. Un Imperiu Otoman impunator peste Europa si cu o putere deplina in multe alte zone ale globului.

 Suleyman si Tarile Romane

Câstigarea luptei pentru dominatia în Europa Centrala de catre turci a avut grave repercusiuni pentru Țarile Române. În deceniul 3 al secolului al VI-lea, Muntenia a fost amenintata cu anexarea la Imperiul Otoman; complicatiile politice generate ca urmare a aliantei domnului Radu de la Afumati cu Ungaria au oprit acest proiect. Moldova, implicata mai profund în relatiile europene, a avut la rândul ei de suferit de pe urma caderii regatului maghiar, Soliman urmarind sa reduca independenta tarii. Totusi, sub Petru Rares (1527-1538;1541-1546), moldovenii au mai jucat un rol important în conflictul din Ungaria; însa ulterior, izolarea diplomatica a dus la “închinarea tarii ” catre Soliman). Rupte astfel de aliantele cu crestinatatea apuseana, Țarile Române au fost aservite Portii,care în afara platii tributului si obligatiilor de natura militara si economica a impus practic si numirea domnilor de catre sultan. In 1525, Soliman insusi ii acorda domnia lui Radu de la Afumati. Din cauza neintelegrilor interne, acesta este insa omorat. Domnitorii care i-au urmat in scaunul Tarii Romanesti ajung din ce in ce mai mult la cheremul Portii, prilejuind sultanului Soliman un amestec fatis in problemele interne ale tarii. In 1527, domnitorul moldovean Stefanita moare in conditii suspecte, probabil otravit. Soliman este de acord ca noul domn sa fie Petru Rares, sperand ca acesta va duce o politica mai docila fata de otomani. Dar noul domnitor va nemultumi si mai mult pe Soliman Magnificul, intervenind in Transilvania si urmarind interesele tarii sale, si nu pe cele ale Imperiului. Inteprinde apoi cucerirea Pocutiei, lucru dezavuat de sultan, contribuie la omorarea unui sol al conducatorului otoman (aventurierul venetian Aloiso Gritti), se aliaza in 1535 cu Ferdinand de Austria si initiaza o coalitie antiotomana, atragand astfel mania lui Soliman Magnificul. Intors de la Istambul, in 1536, si fiind mai putin ocupat cu alte probleme externe, Soliman planuieste o campanie impotriva Moldovei. Expeditia se va desfasura insa abia peste 2 ani, atunci cand conditiile vor deveni favorabile turcilor. O parte din marii boieri, nemultumiti de politica de centralizare promovata de Petru Rares, il tradeaza si intra in tratative cu turcii. Regele Poloniei, nemultumit si el de aceasta politica, propune sultanului o interventie comuna. Dar cum sultanul nu dorea sa imparta cu polonezii gloria si bunurile obtinute din eventuala cucerire, Moldova fiind si vasala imperiului, nu doreau prezenta trupelor poloneze pe teritoriul Moldovei. De aceea, sultanul ii scrie regelui Sigismund: < In ceea ce priveste insa armata voastra, nu credem tocmai de trebuinta ca ea sa treaca hotarele acestei tari, ci numai sa stea in Ucraina si alte tari pentru ca acest hot sa nu scape. > Mizand si pe ajutorul tatarilor, care trebuiau sa atace dinspre rasarit, sultanul porneste campania impotriva Moldovei.

Petru Rares aplica metoda lui Stefan cel Mare, arde campiile si asezarile din fata armatei adverse si pregatind lupta decisiva in preajma Botosanului. Printr-o asemenea tactica de hartuire, voievodul dorea sa-l oboseasca si sa-l alunge pe sultan. Lovit insa de turci si de tatari, cu polonii in coasta tarii, tradat in acelasi timp si de cei apropiati (Mihul, comandantul ostirii, trece la turci), Petru Rares nu are decat o singura solutie – fuge din tara in asteptarea unor prilejuri favorabile pentru a relua tronul si a salva tara. Astfel, travestit, voievodul trece muntii si se adapostes te in cetatea Ciceiului, unde-l asteptau doamna si copii sai. Moldova cazuse sub dominatia imperiului de fapt dupa caderea Chiliei si Cetatii Albe. Cu toate acestea,domnul tarii refuza uneori sa-si plateasca tributul, profitand de faptul ca turcii erau angajati in lupte in alte parti ale lumii.

In timpul expeditiei impotriva Vienei (1529), Petru Rares trimite un sol la Poarta si isi exprima fidelitatea fata de Soliman, iar la intoarcerea din expeditie aduce el insusi birul constand in 4ooo de ducati, 40 de iepe si 20 de manji. Dupa 1530 insa, Petru Rares incepe sa se indeparteze de turci, dorind sa se alieze cu Ferdinand de Habsburg, cu care purta corespondenta si tratate secrete. Soliman afla insa si in 1538, in iulie, porneste o noua expeditie din Adrianopol spre Moldova. Soliman trimite un sol prin care il invita pe Petru Rarea sa vina in tabara militara turca. Domnul declina invitatia si din cauza unei conjuncture nefavorabile(urzelile marii boierimi),trupele lui Soliman inainteaza, ocupa Iasul si il incendiaza si apoi intra in cetatea Sucevei, care este devastata, ruinata si jefuita. Despre acest lucru face referiri chiar marele vizir Rustem Pasa: ‘’Sultanul insusi a ocupat cetatea Sucevei. Comorile de acolo au fost luate in stapanire. Mehmed pasa l-a urmarit pe dusman timp de 3-4 zile. Pe cand boierii Mihul si logofatul se supusesera, dusmanii au fugit mai departe si tara sa a fost pradata cum n-au mai patit ghiaurii de la intemeierea Islamului. ’’Soliman se intoarce la Constantinopol; investeste cu insemnele domniei pe Stefan Lacusta si o parte din sudul tarii (Campia Buceagului) o da tatarilor. Astfel ia sfarsit expeditia lui Soliman Magnificul in Moldova, tara care va ramane aservita Portii cateva secole. Petru Rares va mai veni la conducerea Moldovei in 1541, dar doreste iar sa se rascoale impotriva otomanilor. Planurile sale sunt zadarnicite insa de moartea sa din 1546. Soliman Magnificul isi va gasi sfarsitul abia peste 20 de ani,in 1566, cand moare in timpul asediului Sighetului si pe tron urca fiul sau Selim al II-lea.

Suleyman si Roxelana (Hurrem)

Roxelana, numită Hürrem mai târziu, după convertirea la Islam și căsătoria cu sultanul Soliman Magnificul, a fost probabil o ucraineană din Galiția (ruteană), fiica unui preot ortodox. Tradiția ucraineană îi atribuie numele de Anastasia Lisovska și localitatea de naștere Rohatyn, aflată în posesia Poloniei la nașterea ei. Pare a se fi născut în jurul anului 1505. A fost capturată de tătari pe timpul unui raid de jaf obișnuit și dusă pentru început la Kaffa, în Crimea, apoi la Istanbul în anul 1518. Acolo a ajuns în haremul sultanului Soliman. A petrecut primii ani de ședere în captivitate citind și cultivându-se enorm.