Home ACTUALITATE „Conversations with Ava”, o nouă carte de Lawrence Grobel

„Conversations with Ava”, o nouă carte de Lawrence Grobel

by Mirela Dinica
0 comment

Jurnalistul și scriitorul american Lawrence Grobel, cunoscut pentru cărțile născute în urma conversațiilor sale cu mari personalități ale lumii, a lansat recent un nou volum, în care vorbește despre perioada pe care a petrecut-o intervievând-o pe actrița Ava Gardner.

Cu doi ani înainte să moară, Ava Gardner l-a rugat pe Lawrence Grobel să o ajute să-și scrie memoriile. Pe parcursul a două luni, jurnalistul și actrița s-au întâlnit frecvent, în Los Angeles, însă apoi, Gardner a fost nevoită să se întoarcă la reședința sa din Londra, iar Grobel trebuia să termine cartea la care lucra în perioada respectivă, The Hustons. Timp de 25 de ani, scriitorul a pus deoparte casetele cu înregistrări, iar acum, pentru prima oară, conversația purtată cu Ava a luat forma unei cărți ce tocmai a fost publicată în versiune Kindle.

 Dialogul cu frumoasa femme fatale din The Killers, Mogambo și Night of the Iguana este fascinant. Ava Gardner, despre care Grobel declară că era „timidă și retrasă”, a vorbit despre cele trei mariaje eșuate cu Mickey Rooney, Artie Shaw și Frank Sinatra, despre cei 15 ani în care Howard Hughes a urmărit-o, fiind nebunește îndrăgostit de ea, și a dezvăluit cum George C.Scott a agresat-o în trei rânduri, iar o dată a fost la un pas de a o răni grav, cu o sticlă spartă. În conversația cu Grobel, Gardner și-a amintit despre copilăria sa, pe care a petrecuto în Carolina de Nord, unde tatăl său avea o fermă de tutun, și a povestit cum a fost descoperită și a devenit actriță sub contract cu MGM, perioadă pe care a descriso ca fiind „sclavie albă”. Faimoasa artistă a vorbit și despre prieteniile sale cu Hemingway, Dominguín și Brando, precum și despre colaborarea cu regizorul său preferat, John Huston. Jurnalistul a reușit să o determine pe Ava Gardner să discute cu sinceritate și despre dependența sa de alcool și despre atacul cerebral pe care l-a suferit spre sfârșitul vieții.

Iată câteva extrase din volumul recent lansat, Conversations with Ava, oferite de autor, în premieră, presei din România:

Despre contractul cu MGM: „Am crezut că voi câștiga 50 de dolari pe săptămână, dar s-au dovedit a fi 35 de dolari, pentru că 12 săptămâni din an eram în pauză. A fost sclavie albă și a durat 17 ani.”

Despre rolul său din „The Killers”: „Oh, ce naiba știam eu? În prima zi, m-am dus pe platou machiată complet, iar regizorul mi-a spus să mă șterg pe față. Așa că am turnat filmul fără machiaj. Nu aveam legătură cu nimic din ce făceam. N-am înțeles niciodată de ce eram așa faimoasă.”

 Despre actorie: „Eram leneșă. Aș fi fost o actriță mult mai bună dacă aș fi luat lucrurile în serios. N-am avut niciodată respectul cuvenit față de actorie. Destul de frecvent îmi învățam replicile în drum spre studio.”

Despre moda anilor ‘20: „Anii ’20 au fost epoca Flapper, în care era la modă pieptul plat. Surorile mele erau toate niște fete cu bust voluminos și își striveau sânii cu bucăți de pânză, pe care le fixau la spate cu ace de siguranță. Și-au distrus sânii complet când erau tinere. Așa că Bappie a spus: Ava nu va trece prin asta.”

Despre Marlon Brando: „Ne-am dus la hotelul unde stătea și am băut câteva pahare. Nu purtam sutien, iar el s-a apropiat, mi-a atins sânii și mi-a spus: Sunt reali? I-am răspuns: Cred că da.”

Despre bărbații din viața ei: „Am avut de a face cu bărbați care își ieșeau repede din fire și puteau deveni violenți – Dumnezeu știe cum a trebuit să mă apăr de Howard Hughes și Frank Sinatra, și de abuzurile verbale ale lui Artie Shaw. Dar George (n.r. C.Scott) era dintr-o categorie diferită de animale când se îmbăta. Intracu forța în camera mea de hotel – lucru pe care l-a făcut în Italia, la Londra și la Beverly Hills Hotel – mă ataca până când mi se făcea teamă pentru viața mea și urla: De ce nu te căsătorești cu mine? Niciodată nu m-aș căsători cu un bărbat care nu se poate controla când bea. Eu, una, sunt fericită când beau. Râd, dansez. În niciun caz nu sparg sticle și nu ameninț oamenii că-i omor.”

 Și, totuși… : „Unele dintre lucrurile pe care le regret cel mai mult în viață s-au întâmplat când beam. Pur si simplu nu mă împac bine cu alcoolul. Și nu-mi pasă în ce parte a zilei mă aflu, beau prea mult.”

Despre fertilitate și copii: „Mi s-a spus că nu puteam avea copii, pentru că aveam ceea ce se cheamă uter retrovers și infantil. Niciodată nu mi-am luat precauții. Dar niciodată nu am simțit lipsa copiilor. Cu Mickey și Artie nu am rămas însărcinată. Dar cu Frank, ceva trebuie să se fi schimbat înăuntrul meu, pentru că am rămas gravidă. Dar momentul nu era potrivit, așa că am făcut un avort. Nu a fost ușor, m-au dus la un psihiatru mai întâi. Și am rămas din nou însărcinată imediat după aceea, și am scăpat și de acel copil. Niciodată nu am avut încredere cu adevărat în Frank. Probabil că de aceea am făcut acele două avorturi.”

Despre Howard Hughes: „Nu știam nimic despre el. Nu știam despre reputația lui, sau despre averea lui, sau despre pasiunea lui pentru avioane și zboruri în jurul lumii. Am știut doar că, imediat ce am divorțat de Mickey, Howard a intrat în viața mea și nu am mai putut scăpa de el vreme de 15 ani, indiferent cu cine mă întâlneam sau cu cine eram măritată.”

Despre Artie Shaw: „Nu eram căsătoriți de cinci minute când am hotărât să merg la un analist. Artie era un pseudo-intelectual. Avea o mare diaree verbală. Eram constant redusă la tăcere. Eram foarte îndrăgostită de el, dar nu eram tratată ca un egal, ca o soție; eram tratată ca un fel de mic animal de companie.”

Despre atacul cerebral: „M-am trezit, și toată partea stângă dispăruse. Nu-mi puteam mișca decât degetul mare de la picior. Piciorul nu-l mai simțeam, brațul nul mai simțeam – era pur și simplu lipit de corp, aproape că l-am rupt ca să-l putem mișca. Gura nu mai funcționa, nu se putea înțelege ce vorbeam. Afurisita de limbă era așa de amorțită de parcă fusese injectată cu Novocaină.”

Despre depresie: „Încetasem să râd, și o întunecime teribilă coborâse asupra mea. Nu s-a întâmplat gradual, ci dintr-o dată. Am simțit că plutea deasupra mea un nor întunecat, ce refuza să dispară. Mi-am dat seama că era o depresie pentru că mai trecusem prin asta când am făcut o histerectomie, acum 20 de ani. Aveam vertijuri groaznice și simțeam că trăiesc într-un permanent cutremur.”

Citeste si

Leave a Comment