Home ACTUALITATE Dorel Petrescu – un om din Siliștea Gumești care vrea să restaureze casa lui Marin Preda

Dorel Petrescu – un om din Siliștea Gumești care vrea să restaureze casa lui Marin Preda

by Mirela Dinica
0 comments

În fiecare săptămână, cei care caută casa memoriala a lui Marin Preda găsesc o ruină. O construcţie care stă să cadă, lăsată la voia întâmplării. Gardul legat cu sârmă, balarii crescute peste tot, căini liberi, protecţie zero.

Satul lui Preda îşi dă ultima suflare, iar noi, românii, nu suntem în stare să facem din el un muzeu. Casa în care s-a născut marele scriitor Marin Preda a fost cumpărată de Marius Tucă pentru 35 000 de lei. Am convingerea că, fiind un om de cultură, a cumpărat-o ca să nu cadă pe mâinile unora care vor să o dărâme. Dar nici nu a renovat-o… iar asta e trist. Sincer, nu ştiu de ce arată în halul ăsta. Poate că Tucă nu are bani, poate că nu vrea să o restaureze acum. Lipsa de bani, procese pe rol… habar nu am. Cert  e, că mai are puţin şi se prăbuşeşte. Povestea casei memoriale a lui Marin Preda, ajunsă ruină pe fondul nepăsării generale din județ și din afara lui ar trebui să ne bântuie în fiecare secundă. Din păcate, noi ne amintim de cel mai mare scriitor român doar atunci când e convenabil sau mai avem de bifat vreun festival de literatură. Și cum autoritățile își cam văd de treabă în birourile lor, singura speranță de a salva memoria lui Marin Preda rămâne la oamenii de bine, dispuși să se sacrifice voluntar pentru cauze mai mari decât ei.

Un astfel de om este Dorel Petrescu din comuna Siliștea Gumești, un împătimit al scrierilor lui Marin Preda și singurul care și-a asumat responsabilitatea păstrării câtorva elemente de istorie culturală ale acestui județ sărac, mai ales spiritual. Ei bine, pentru că se ocupă de o vreme de așa-zisul Centru Memorial “Marin Preda ”, Dorel Petrescu s-a gândit că totuși se mai poate face ceva pentru salvarea memoriei celui mai mare scriitor roman. Astfel, împreună cu un tânăr din comună, a realizat o machetă care reface atmosfera din romanul Moromeții, o machetă pe care o arată cu mândrie tuturor celor care vor să o vadă.

Însă, el nu s-a oprit aici. Acum, omul visează că în anii ce vor veni, va putea reconstrui povestea Moromeților și casa marelui scriitor Marin Preda: “Am o machetă și mi-am propus că, având destul teren acolo, în curtea școlii, unde e Centrul Memorial, să refacem acolo fierăria lui Iocan, în mărime autentică și dotată cu toate cele proprii unei fierării, să reconstruim casa în care s-a născut scriitorul, așa cum arăta ea și încă o casă, una dintre casele mai înstărite decât a lui Ilie Moromete din sat. Să zicem a lui Aristide Rădulescu… Și vrem să facem un complex muzeal. Practic, vrem să transpunem macheta pe care o avem în realitate. Doar că ce se vede pe machetă nu va putea fi reprodus exact, pentru că visavi de una dintre case va fi Fierăria lui Iocan. Avem niște materiale din niște demolări pe care le putem folosi și, de asemenea, sper să putem obține niște sponsorizări în acest sens.”

Inițiativele de acest fel, care sunt impresionante, nu trebuie să rămână fără ecou, astfel încât ne dorim ca planul lui Dorel Petrescu să devină realitate, cu sprijinul fiecăruia dintre noi. La momentul potrivit, vom reveni cu detalii legate de felul în care putem contribui și noi la punerea unei cărămizi în memoria celui mai mare scriitor român și a uneia dintre valorile uriașe ale Teleormanului.

De altfel, Dorel Petrescu, împreuna cu pictorii George Costea și Adonis Ghițulescu, sunt toți trei membri fondatori ai Ascociației Culturale „Marin Preda” din localitate, prin care s-a organizat tabăra anul acesta în iubie prima ediție a taberei de picture Moromeții sub culoare. Întâmplarea artistică a avut un ecou și la Alexandria, la vernisaj participând prefectul de Teleorman, Florinel Dumitrescu, și directoarea Centrului județean pentru promovarea culturii și tradiției, Elena Popa, care au felicitat artiștii și pe organizatori. „Lucrările taberei le vom păstra în centrul memorial. O parte dintre ele le vom vinde, iar cu banii obținuți dorim să ducem copiii comunei într-o excursie la Muzeul Unirii de la Alba Iulia”, ne-a spus George Costea. Primarul comunei, Niculae Stelian, un susținător al activităților culturale, ne-a declarat că primăria va construi în curtea centrului memorial o replică fi­delă a casei natale a lui Marin Pre­da, întrucât fundația care o de­ț­ine nu o redă circuitului cultural.

Participanții la Tabăra „Moromeții sub culoare”, ediția I, au fost: George Păunescu, artist plastic, profesor la Facultatea de Teologie din București, secția Artă Sacră; Dumitru-Nicolae Chilia, artist plastic, președintele Asociației Artiștilor Plastici București; Paul Mecet, artist plastic, vicepreședintele Asociației Artiștilor Plastici București; Alexandru Guzu și Iancu Ungureanu, studenți la Artă Sacră, Facultatea de Teologie Ortodoxă din București; Mihai Șerbănescu, pictor, profesor la Școala de Artă din Târgoviște; Mihai Boroiu, pictor, sculptor; Dorin Apreutesei, artist plastic; Emilia Trandafir, artist plastic; George Sandu Costea, artist plastic; Alexandra Costea Cîrîc, artist plastic; Adonis Ghițulescu, artist plastic; Marius Tița, doctor în istoria artei, critic de artă, realizator Radio România Internațional; Gisela Moldovan, curator, artist plastic, Adrian Popa, pictor. Ediția a doua a taberei va avea loc anul viitor tot în luna iunie si șunt așteptață să ia parte pictori consacrați care să reînvie lumea satului lui Moromete.

O frântura de Preda, cel de care ne batem joc si pe care îl batjocorim după moarte. Pentru cei cărora le era dor să-l citească: 

,,Văzută din drum gospodăria lui Ţugurlan pare să fie a unui om cu stare. Avea un fânar cu patru rânduri, frumos făcut, înalt, cu acoperiş de şiţă, care parcă de departe era un acaret. Casa, de asemenea, învelită cu şiţă, părea arptoasă cu două odăi, cu ferestre mari, cu tindă între odăi, cu prispă şi parmalâc. Lângă gardul curţii, în colţul pe care îl făcea cu drumul, se afla o fântână, cu ghizdurile de ciment, cu două găleţi cu lanţ de scripete, cu un jgheab mare de tot de ciment, întins lângă şanţ … Cât despre fânar şi casă erau vechi, aveau 30 de ani, fuseseră făcute de taică-său, cu lemne furate din pădure în timpul răscoalei”. 

Citeste si

Leave a Comment