Deşi mehedinţean, se pare ca este sarea si piperul evenimentelor mondene selecte, iar distanta dintre Ponoare – Mehedinţi şi Bucureşti pare să fie o simplă joacă pentru artistul Ionuţ Tudorescu, la fel ca strofele din cântecele pe care le cântă. Şi dacă tot l-am prins la un eveniment, i-am smuls efectiv câteva cuvinte, şi spun asta pentru că mi-a mărturisit că el nu este omul interviurilor şi că singurele vorbe pe care le mânuieşte bine sunt cele cântate…
Rep. – Ionut Tudorescu… De unde vine el?
I.T. – Mă trag din Mehedinţi, un loc aparte. Este aparte pentru că lângă locul în care m-am născut eu în Cătunul Poieni lângă cioporul de oiţe se auzea doar ciripitul păsărilor, ciripit şi liniste Dumnezeiască ce binecuvântează parcă şi astăzi Podul lui Dumnezeu de la Ponoarele.
Rep. – Prin excelentă ştiu că zona este una din care se trag mulţi solişti.
I.T. – Aşa este, deşi la mine dragostea de cântec este din copilarie de la bunicul meu dispărut în război care, culmea, nu cânta acolo ci în mahalaua Bucureştiului.
Rep. – Putem spune deci ca dincolo de dragostea de cântec v-a insuflat şi dragostea pentru Bucureşti?
I.T. – Aşa este şi mă bucur că sunt invitat la unele evenimente aici. Ar mai fi o asemănare poate şi cu tatăl meu care cânta din vioară cu mâna stângă dar nu se ducea decat la evenimente selecte. Cu toate acestea, nu pot să nu ţin cont că inspiraţia pentru cântece le am din zona mea, sau de copilarie, când am început să cânt pe scenele Căminelor Culturale cu cântecele Angelicăi Stoican.
Rep. – A fost modelul dumneavoastră în viaţă?
I.T. – Într-un fel. După ce am terminat liceul în Baia de Aramă, am venit în Bucureşti în anul 1991 unde am urmat cursurile Facultăţii de Stiinţe Juridice şi am cunoscut-o pe doamna Mărioara Murărescu.
Rep. – Deci aţi avut o colaborare si cu doamna Murărescu!
I.T. – Nu chiar. Aveam o oarece reţinere neconsiderându-mă chiar aşa talentat la acea vreme şi aveam şi o doză mai mare de timiditate. Abia mai tărziu am început să cochetez cu cântecul, încurajat de un alt prieten şi am reuşit să scot pe piaţă două albume, pe lângă acestea mai având înca cincisprezece piese înregistrate. Sunt mândru că am cântece trecute de Comisia de la Radio şi se regăsesc în radio.
Rep. – Cu atâtea realizări şi cu asemenea voce, de ce nu vă vedem mai des şi pe posturile de televiziune?
I.T. – Poate părea un paradox dar eu consider şi mă simt minunat atunci când cănt în faţa omului, fizic, trăind momentul. Pentru mine este foarte important să văd oameni zâmbind să le văd licăririle din ochi să simtă că în momentul acela trăiesc prin versurile şi cântecele mele.
Rep. – Frumos spus şi am convingerea că ne vom revedea în curând. Înainte de final însă vroiam să vă întreb câte ceva despre viaţa dumneastră de familie şi planuri de viitor.
I.T. – Am două fete pe care le iubesc enorm! În ceea ce priveşte planurile de viitor… eu tac şi fac, dar vă asigur că în primăvara aceasta voi face ceva frumos şi cred că voi da şi televiziunilor un motiv să vorbească, însă nu vă pot spune nimic mai mult, acum.
Rep. – Mulţumesc frumos pentru amabilitate.
I.T. – Vă mulţumesc şi salut toţi cititorii Raport Monden!