Home VEDETEINEDIT Jurnalul lui Margarit!

Jurnalul lui Margarit!

by Mirela Dinica
0 comments

„Sunt in vacanta. Aparent nimic nu ma poate atinge, nimic nu imi poate modifica starea de bine. Nu ma intereseaza nimic din Romania? In cateva zile insa ma voi intoarce acasa. In tara mea. In tara in care platim din greu taxe, preturi aberante si nu primim nimic in schimb. Statul pare ca ne-a abandonat”.

“Du-te dracului (spune el, statul) descurca-te cum poti. Nu poti? Mori du-te dracu!”. Statul chiar ne-a abandonat. Politicienii nostri actioneaza doar pentru a-si ameliora imaginea din sondaje, imagine si asa sifonata. Nu le pasa de noi. Doar de buzunarele lor largi, ca de florarese, de fuga de justitie si de sondajele pe care le comanda si le platesc tot din banii nostri. Au impanzit tot sistemul statal de sus in jos, cu rude, prieteni, obligatii astfel incat oameni pregatiti sunt doar la nivel “basic”, condusi de catre toti idiotii care pe langa faptul ca sunt idioti, nu asculta de cei de sub ei, oameni bine pregatiti. Inteligentii primesc sfaturi de la toata lumea, idiotii de la nimeni. Romania a ajuns ca o corabie condusa de nebuni, betivi si nepregatiti, o corabie in plina furtuna condusa dupa ureche, in ideea ca poate merge si asa, o corabie care se indreapta in viteza catre stanci. Nu spune “nu ma intereseaza”. Asa au spus multi dupa Revolutie si uite unde am ajuns. Pe toti ne intereseaza cum vom trai in urmatorii ani. Ce putem face? Sa plecam din tara asa cum o fac multe milioane de romani? Nu. Sa plece ei. Sa plece cei care nu isi fac datoria. Cei carora nu le pasa de noi. Noi nu am gresit cu nimic. Poate am gresit acum 30 de ani cand nu i-am zis lui Iliescu si lichelelor ce-l inconjurau “marș scarbelor! Nu ne reprezentati”. Ne-am vandut pe un litru de ulei, un kil de zahar, pe doua galeti de plastic si un milion de lei vechi. Ne vindem si acum cand tăcem. Cand tăcem in fata unui stat care nu ne mai apara, caruia nu-i pasa de noi. Le pasa doar de ei si de rezultatul urmatoarelor alegeri. Sunt in vacanta si imi pasa ce se intampla in tara mea. La mine acasa. In tara in care imi doresc sa traiesc si sa mor cand va sosi clipa pentru a fi inmormantat alaturi de parintii mei. Fii vehement impotriva acestor epigoni ai marilor nostri inaintasi, ai bunicilor nostri care s-au jertfit pentru aceasta tara. In memoria tinerilor morti la Revolutie. Nu sta. Nu fii mut. Striga cat te tin rarunchii “afara cu voi scarbelor”. A murit o biata fata din cauza nepasarii lor. Mor oameni in spitale din acelesi motive. Mor oameni pe șosele arhaice pline de gropi. Pot urma eu, poti urma tu. Oricine poate fi urmatorul. Incepe sa gandesti. Totul ne afecteaza mai devreme sau mai tarziu, pe toti”.

Citeste si

Leave a Comment